Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Hagi-Tudose (1987).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:57:19 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- (râde sacadat)
- Prăvălia era copilașul meu rumen și frumos. Eu, părintele fericit și înfricoșat că am pe cine să mângâi.
- Bre! Bre! Că nu ne-a dat de deochi...
- Lasă, nu-l întrerupe!
- Prăvălia! Prăvălia...!
- Femeia fermecătoare, eu, nebunul care-i da în genunchi cu ochii închiși și cu inima speriată...
- Mi se izbândise visul, rămăsesem singur!
- Numai ale mele erau jurubițele, sculurile și ghemurile de găitan... ale mele! Maldărele de lână, rodanele, războaiele și mașinile...
- Numai eu cu mâna mea deschideam tejgheaua! Numai în mâna mea banii și zdelcele...
- În cea dintâi seară, zăvorând ușile și obloanele, ochii-mi jucară-n toate părțile, mustrând pe ucenici la fitece mișcare.
- Încet, încet, că ușile nu sunt de fier!
- Ia seama, trândavule, să nu spargi geamurile, că nu sunt de fier! Încet, încet cu lacătele, că nu sunt... și dacă sunt, ce?
- Lacătele au broască, au meșteșug, costă parale!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu