Contextul replicii
[...]
- Fină Ancuță, iar o trecut caleașca cucoanei lui boier Nastasă spre Roman.
- Cine, moș Ifrime? Cucoana Irinuța?
- Ah! Lasă să se mai plimbe și ea oleacă.
- Cum văd eu, cucoana noastră nu-și pleacă deloc fruntea. Are un gust să se plimbe până la Roman, ca acuma, ori să se răpadă până la Ieși, apoi numai un deget mișcă și-o vorbă îngână și cuconul Nastasă Bolomir îi și face pe voie.
- Ce să-și plece fruntea, cumetre Ifrime?
- Nu vezi că i-au înflorit două ruje în obraji și râde tot timpul și își arată dinții mititei ca de șoricel?
- Da, are pesemne dinți ascuțiți cucoana, căci pe boierul nostru îl văd tot mai scăzut.
- Lasă-l, lasă-l, Ifrime, că destul au avut de suferit celelalte două soții ale boierului de pe urma mâniilor și asprimilor lui.
- Cea de-ntâi, după cum știi, după puțină vreme s-a întors bolnavă și plângând la părinții ei. Iar cea cu care s-a însoțit al doilea, văduva...
- Da, da! Frumoasă femeie și aceea și bogată...!
- Eh, și n-au trecut nici doi ani de când le-o pus popa cununiile pe cap și într-o toamnă am văzut-o galbenă și ofilită de parcă o bătuse bruma.
- Da, da, aceea s-a dus la doctori prin străinătăți, unde o și murit.
- Păi chiar dumneata spuneai, cumătre Ifrime, că de acuma cuconul Nastasă Bolomir moare văduvoi, că nu-i pasă, că are curtea plină de țigănci tinere.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu