Contextul replicii
[...]
- Ia priviți la Ancuța cum și-a potrivit mărgelele la gât și cărligele de păr la urechiuși și-i trece pe dinaintea mazâlului ușurel, mlădiindu-se cum știe ea că-i șade bine.
- Chiar așa-i jupâne Dămiene.
- Căpitane Isac, da' poftește, poftește la focul nostru. Să cinstim cu domnia ta o ulcică de vin nou și să ascultăm întâmplarea cea de demult. După aceea oi spune și eu pe-a mea.
- Iubite prietene Ioniță, mie mi-a plăcut totdeauna să beau vinul cu tovarăși. Numai dragostea cere singurătate.
- Poftește, căpitane Isac, vin nou și plăcinte moi.
- Trage, mândro, cu bobii... Trage, mândro, și-mi ghicește. Codrul de ce îngălbenește? Omul de ce îmbătrânește?
- Ei, domnilor și fraților, ascultați ce mi s-a întâmplat pe aceste meleaguri când eram tânăr.
- De atuncea au trecut ani peste douăzeci și cinci.
- Eram un om buiac și ticălos. Calul meu sta hojma cu șaua pe dânsul și bătrânii mei nu-mi vedeau obrazul cu săptămânile.
- Om nevrednic nu pot spune că am fost. Aveam oi și imașuri și neguțam toamna vinuri.
- Da, îmi erau dragi ochii negri și pentru ei călcam multe hotare. Să vă spuie comisul Ioniță.
- Că și eu am avut patima asta în zilele mele și multe drumuri am bătut noi și de multe ori am fost tovarăși.
- Așa, într-o toamnă ca asta, duceam vinuri la ținutul Sucevei și eram în popas aici, la hanul Ancuței, cu cărăușii și antalele și cu slujitorul meu, moș Irimia.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu