Căci și sufletul meu... până în regiunile cerului... care ne privește... din înaltul cerului... unde stelele cerului...
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Harță Răzășul (1977).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:20:28 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Prea bine, mă duc și mă întorc.
- Suntem singuri! Nu ne vede decât seninul cerului care ne zâmbește din înaltul cerului
- Unde ca niște ochi deschiși stelele cerului mă cuprind de o fericire, de o uimire care mă uimește.
- Liniștește-te, amice, și fii felice... din toată felicitatea cea mai fericită,
- Căci și sufletul meu... până în regiunile cerului... care ne privește... din înaltul cerului... unde stelele cerului...
- Destul... destul, îngere! Nu mă face să mor.
- Ah! nu coborî ochii, zână! Lasă-mă să mă oglindesc în ei... să mă scald în văpaia lor voluptoasă.
[...]
