Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Hotel Corona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:22:26 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Nici nu mai știu de ce, poate pentru că așa sunt eu, dar dacă aș avea iarăși banii pe care i-am pierdut, la fel i-aș miza.
- Ce să fac majestate, am crescut în respect pentru coroană. Nu-i vorba, c-a fost și rentabil.
- Nu pot să uit că atunci când eram mic, copil, pentru că acum am să vă spun ceva ce nu am spus nimănui, niciodată... Și eu sunt din Barbaria...
- Tata m-a dus într-o zi la o paradă regală. Și nu știu de ce, dar apariția regelui pe calul său alb, cu casca strălucitoare pe cap și vestonul cu epoleții aurii și plini de fireturi, mi-au lăsat o impresie de neuitat.
- Cred că regele pe care l-am văzut călare pe calul său alb, era tatăl dumneavoastră.
- Tatăl meu? Fi serios, nu putea sta cu tronul călare pe cal.
- Imaginea aceea călare mi s-a întipărit în memorie ca o icoană.
- Din cauza asta când am ajuns om de afaceri, am investit totul în ea, și-aș fi gata s-o iau de la început dacă...
- Am să te dezamăgesc, eu n-am călărit niciodată. Eu nu știu să călăresc! Și nici bunicul meu n-a călărit, îi era frică de cai.
- Tu confunzi țara în care te-ai născut.
- Palatul inundat de razele soarelui, coroanele, scara largă de la intrare.
- Pietrele mari de pavaj, pe un nisip roșiatic și plopii, aidoma unei gărzi aliniate majestuos până la poartă.
- Toate astea sunt născociri, majestate?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu