Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Hotel Corona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:49:47 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Păi asta e grav, când s-a întâmplat?
- În perioada aceea a venit la mine o fată, Maria sau Magdalena sau Maria-Magdalena, nici eu nu mai știu. Era superbă. Virgină!
- Rugându-mă să-l grațiez pe fratele ei, un republican condamnat la decapitare.
- Desigur că i-am promis și desigur că l-aș fi grațiat pe nenorocit pentru o noapte petrecută cu superbețea aceea, dacă noaptea într-adevăr petrecută nu ar fi fost atât de amețitoare că am uitat cu desăvârșire de el.
- Când zorile ne-au trezit la realitate, din fratele acestei foste virgine, nu mai rămăsese decât capul.
- Pot spune, spre onoarea ei, că a primit știrea cu demnitate, n-a vărsat nici o lacrimă.
- În ochii ei frumoși, adumbriți, nu am zărit nici măcar un licăr de disperare.
- Tot ce mi-a cerut a fost capul fratelui ei ca să-l înmormânteze.
- Și în timp ce eu am ieșit să ordon aducerea acelui cap, Maria sau Magdalena sau... mi-a făcut dispărută coroana căzută pe undeva prin patul sau pe sub patul regal.
- N-am observat absența ei decât mult mai târziu când a trebuit s-o pun pe cap pentru o ceremonie oarecare, dar n-am dat de ea nicăieri.
- Probabil fusese deja îngropată de fata aceea undeva în pământul mănos, primitor al Barbariei, odată cu capul, dacă nu chiar cu capul acela blestemat de republican.
- Cât despre fată, n-a mai apărut niciodată.
- Deci ăsta-i adevărul.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu