Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Hotel Corona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:51:18 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Probabil fusese deja îngropată de fata aceea undeva în pământul mănos, primitor al Barbariei, odată cu capul, dacă nu chiar cu capul acela blestemat de republican.
- Cât despre fată, n-a mai apărut niciodată.
- Deci ăsta-i adevărul.
- Poate să vi se pară ciudat, dar eu am bănuit de la început că sunteți regele adevărat.
- Cel care vă înlocuia, era prea vital, prea sănătos, prea optimist, avea prea multă vigoare și fantezie.
- Dar, majestate, sănătos sau leucemic, călare pe calul cel alb sau cu piciorul în groapă, cu sau fără coroană, trebuie să rămâneți rege până la capăt, indiferent cum va fi capătul însă.
- Aici nu încape tocmeală, această învestitură astâmpără setea de credință și rentabilizează o întreagă rețea de firme mai vechi și mai noi și odată cu ele, un întreg mecanism.
- Care mecanism, dacă ciuliți urechile până în camerele de alături, nu numai că e viu, dar perpetuează.
- Veți rămâne aici, în mansarda aceasta ca președinte onorific al societății de hoteluri și stabilimente Corona, fără nici o legătură cu cei din exterior.
- Veți aștepta să expiați liniștit fără violență, fără acte de terorism, ascultând scârțâitul paturilor învecinate.
- Altă soluție?
- Barbaria e deja republică militară, până se hotărăsc generalii să schimbe macazul, ați trecut pe linie moartă.
- Dumnezeu să mă ierte, dar eu totuși mai sper.
Citat aleatoriu