Contextul replicii
[...]
- Bun, deci un accident.
- Majestate, ați renunțat la cele mai înfloritoare afaceri, la rafinării, la Rustica, pentru o simplă iluzie.
- Nu mai știu ce să zic, banii mei, speranțele mele frumoase s-au topit pe un cântec de lebădă al unui monarh obsedat de frumos.
- Măcar dacă l-aș fi cântat eu, sau măcar dacă ați fi venit mai târziu.
- Ce v-a adus aici tocmai acum?
- Venind pe o cărare, m-am abătut într-o cârciumioară să-mi termin scurtul eseu care poate prefigura arta viitorului dedicat tinerilor actori și intitulat...
- Nu te pregăti pentru marele roluri, învață să fi anonim.
- Și când ies de acolo, peste ce dau? Peste o trupă de saltimbanci.
- Vezi, eram aproape sfârșit. Aproape de cortina finală, dărâmat, terminat, izgonit din țară de proprii mei generali și, de pe scenă, de parteneri invidioși.
- Îmi trăiam ultimele scene din viață fără cusur și tocmai când să mă las cotropit de întuneric, îmi iese în cale trupa aceasta de saltimbanci.
- M-a rugat să uit toate eșecurile și să mai încerc odată iluzia. Ea m-a adus aici la tine.
- Mai am niște bani, mai am bani. Voiam să-i investesc în clădirea noului teatru liric, dar generalii mei tot îl vor dărâma. Așa că mai bine îi dau trupei ăsteia...
- Stați majestate, nu vă grăbiți.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu