Firește, dacă dăm personalității sensul ei temeinic, altfel o să ajungem mâine-poimâine să cunoaștem vreun autor dramatic care să-și proclame eroul după obiectele pe care le are întâmplător în mână.

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Iată femeia pe care o iubesc.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:31:36 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Personalitatea unui om nu e fizicul său care se poate transforma prin accidente, prin boală și așa mai departe. Este memoria trecutului propriu, capitalul de experiență proprie. Este și ceea ce prețuim, de fapt, la un om.

- Personalitatea lui Napoleon este istoria lui, sunt faptele lui.

- Pirandello are dreptate: Cine-și pierde amintirea propriului trecut și nu mai știe cine e, își pierde, de fapt, personalitatea.

- Nu-i mai amesteca pe scriitori, că dacă ne luăm după ei, deraiem cu totul.

- La Pirandello al dumitale am impresia că personalitatea se pierde ca o simplă umbrelă.

- Găsesc că scriitorii cam abuzează de maladiile personalității.

- Firește, dacă dăm personalității sensul ei temeinic, altfel o să ajungem mâine-poimâine să cunoaștem vreun autor dramatic care să-și proclame eroul după obiectele pe care le are întâmplător în mână.

- Dacă ține la șold o sabie, omul devine Napoleon.

- Iar fiindcă într-o zi, vizitând muzeul lui Goethe, și-a pus în picioare papucii lui de noapte, începe să scrie Faust.

- Nu, chiar pentru literatură e mult prea mult.

- Atâta superficialitate nu poate sluji teatrul.

- În definitiv, este atât de interesantă problema asta a personalității...

- Personalitatea este, de fapt, problema centrală a filozofiei din toate timpurile.

[...]

Cele mai bune replici din film

Metoda asta dă mai mult decât trebuie, doctore. Unul vrea să își lungească un picior mai scurt și i-a ieșit mai lung decât celălalt.

O vreau pe aceea care într-o zi de aprilie m-a purtat cu ea prin 20 de magazine ca să-i țin pachetele. Pentru că în dupa-amiaza aceea am fost mai fericit ca niciodată în viața mea.

Pirandello are dreptate: Cine-și pierde amintirea propriului trecut și nu mai știe cine e, își pierde, de fapt, personalitatea.

Unii operează ușor cu bisturiul, atât cât e nevoie, cu regret parcă. Alții însă, răsucesc în rană până și mânerul cuțitului de bucătărie. Apoi, mai lovesc și cu piciorul.

Dacă nu sunt îngăduite experiențele asupra trupului omenesc, cu ce drept poate fi secționat un suflet omenesc?

Citat aleatoriu