Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Îndrăgostiții de Carlo Goldoni.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:44 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Domnișoara poate să spună ce vrea. Poate să-și bată joc de mine, poate să mă ia-n râs, poate să mă insulte, dar nu poate să se-atingă de onoarea mea.
- Păcat că nu sunt bărbat. Așa m-ai putea provoca la duel...
- Ferice de dumneata că mai poți să glumești. În starea-n care mă aflu, mare lucru că mai pot vorbi.
- Dragostea mea pentru dumneata a ajuns la culme. Mă face să-mi pierd mințile, am devenit brutal, dușman al oamenilor și chiar al meu, grosolan și prost crescut.
- Ce-o să spună fratele meu? Ce-o să spună când va afla că, din cauza dumitale, mi-am pierdut respectul față de soția lui?
- Aha, uite de unde venea mâhnirea lui! Uite de ce se opintea să vorbească despre gingășia sentimentului onoarei.
- I-a spus o vorbă nelalocul ei preaiubitei sale cumnate! A săvârșit o mare greșeală, ce catastrofă!
- Trebuie să i se dea satisfacție ilustrei doamne! Vrei să mă duc eu să-i cer scuze pentru dumneata?
- Eugenia, ce purtare-i asta? Mă duc să-i spun unchiului... Pentru Dumnezeu, domnule, n-o lua în seamă!
- Domnișoară Eugenia, de ce iei în râs un lucru serios?
- Râd când îmi place mie.
- N-ai decât să râzi cât poftești! Dar veselia dumitale, într-o asemenea situație, dovedește sau dragoste puțină, sau, iartă-mă, minte puțină.
- Da, sunt o nebună, cum, nu știai?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu