Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Inimă de câine.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:25:00 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Și ține cont că sunt 12 apartamente. Iar eu primesc bolnavi...
- Într-o zi, în martie 1917, au dispărut toți galoșii, două perechi îmi aparțineau... 3 bastoane, o haină, tabloul bătrânului general de pe palierul etajului doi, 5 clanțe de uși și samovarul portarului!
- De atunci nu mai există galoși la intrare.
- Cât despre încălzirea centrală, se-nțelege de la sine : din moment ce e Revoluție, încălzirea e inutilă.
- Ea este o invenție nefastă a dușmanului de clasă!
- Dar pun întrebarea : De ce, din clipa când a început această poveste, toată lumea a început să târâie cizme și galoși plini de noroi pe scările de marmură?
- De ce să ținem galoșii sub cheie? Ori, ca să nu-i fure, trebuie să punem de pază un soldat lângă ei?
- De ce au luat covorul de pe scară? A interzis, cumva, Marx, covoarele de pe scară?
- A scris undeva Karl Marx că intrarea din stradă a casei trebuie bătută în scânduri, ca să fim obligați să ocolim prin curticică?
- Cui îi folosește asta? De ce un proletar trebuie să murdărească marmura, în loc să-și lase galoșii jos, la intrare?
- Dar el n-a scris asta... adică, eu cred că proletariatul... adică, el nu are galoși, păi, de unde galoși?
- Nu-i adevărat! Proletarii au acum galoși! Îi au pe ai mei! Cei care au dispărut în primăvara lui 1917.
- Totul se duce de râpă, țara este în dezastru...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu