Nu, nu pot s-o scot la capăt cu atâția copii. De-ar fi ai mei cel puțin...
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Institutorii (1996).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:42:16 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Și-atunci de ce te-ai mai făcut institutoare?
- Tatăl meu vitreg m-a silit să iau această cale. Eu voiam altceva... eu voiam să studiez muzica.
- La început era bine, îmi plăcea să învăț zilnic... era încântător.
- Numai un lucru n-am învățat niciodată: să instruiesc pe alții.
- Îmi pare atât de rău că sunt o proastă institutoare...
- Nu, nu pot s-o scot la capăt cu atâția copii. De-ar fi ai mei cel puțin...
- Când mă gândesc la dumneata cum îi frânezi c-o mână puternică și, cu toate astea, ei te iubesc.
- Eu am dus aceeași luptă ca și dumneata, domnișoară.
- Nu știu dacă ți-am spus, eu timp de doi ani am fost lăcătuș.
- Mă fura somnul... La vârsta aia, omul doarme cu aceeași plăcere cu care mănâncă.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu