Și vă miră tânărul ăsta care, cu fața crispată și cu mâinile tremurânde, vă cere să jucați o farsă.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Întâlnire la Senlis.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:19:04 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dar cedez numai pentru că e vorba de o fantezie, fiindcă eu am respectul meseriei mele, domnule.

- Cu toate astea, trebuie să înțelegeți că nu v-am chemat ca să compuneți după placul dv mame și tați din piese de teatru.

- Personajele dv există, sunt pe jumătate vii, cineva crede în ele. Cineva așteaptă de la ele anumite cuvinte, anumite gesturi, o anumită atmosferă în jurul meu.

- Dacă aveți acea conștiință profesională care onorează majoritatea oamenilor din breasla dv, trebuie să vă supuneți.

- Să mă ascultați ca pe cel mai pretențios regizor și să mă ajutați din toate puterile.

- Purtarea mea vi se pare ciudată. Dv sunteți obișnuiți cu un teatru în care nu se amestecă genurile.

- Și vă miră tânărul ăsta care, cu fața crispată și cu mâinile tremurânde, vă cere să jucați o farsă.

- Da. Viața mea depinde de o farsă. De farsa pe care-o s-o jucați dv peste câteva minute. Asta-i tot.

- Așa că ajutați-mă. Faceți să trăiască, pentru o seară, niște personagii imaginare, în această casă de împrumut.

- Le-aștept, credeți-mă, așa cum un tată, o mamă și un prieten adevărat n-au fost niciodată așteptați să se întoarcă dintr-o lungă călătorie.

- Știți bine, domnule, că o femeie e gata totdeauna să ajute dragostea.

- În ceea ce privește ieșirea mea de adineauri...

- Dar vă rog să nu mai vorbiți în numele dv, din clipa asta nu mai îmi spuneți domnule.

[...]

Cele mai bune replici din film

Cu puțină imaginație, într-o singură seară poți trăi mai mult decât o viață întreagă.

Ai dreptate. Să fim fericiți! Cât de pretențioși suntem! Vrem mai întâi o fericire care să dureze toată viața, pur și simplu, mai târziu înțelegem că și câțiva ani luminoși înseamnă un neobișnuit noroc.

Fiindcă viața e frumoasă, măcar o seară...

Să le lăsăm și pe astea... Ce idee, să-ți părăsești copilul pe treptele bisericii, când sunt atâtea sisteme mult mai comode de a-l părăsi, ținându-l lângă tine până la majorat.

Așa, vedeți? De îndată ce v-ați uitat propriul dv copil, ați redevenit o mamă admirabilă.

Citat aleatoriu