Eram acum sigur că femeia de pe banca acuzaților era ea. Ea, care iată ce a ajuns, după zece ani.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Învierea.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:10:28 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Cadavrul lui Smeliakov a fost înmormântat.

- După câteva zile, însă, negustorul Timohin, prieten și consătean al lui Smeliakov, întorcându-se de la Petersburg și aflând împrejurările în care-a murit Smeliakov...

- A sesizat poliția, exprimându-și bănuiala că prietenul lui ar fi fost omorât în scopul de a fi jefuit de o mare sumă de bani pe care o avea asupra lui.

- Bănuielile lui se întemeiau pe anumite cercetări, din care reieșea că...

- Cuvintele grefierului începuseră să nu mai aibă înțeles pentru mine.

- Mă sileam să pun frâu gândului care se încăpățâna să rămână departe de cele ce auzeam citindu-se.

- Eram acum sigur că femeia de pe banca acuzaților era ea. Ea, care iată ce a ajuns, după zece ani.

- Ea, fetița aceea nevinovată, cu ochi negri și piciorușe sprintene, pe atunci, jumătate cameristă și jumătate copila mătușilor mele de la moșia din Anovo.

- Mă îndrăgostisem de ea fără să-mi dau seama, aproape, în vara când locuisem la mătușile mele ca să-mi prepar lucrarea despre proprietatea agrară..

- Mă văd și-acum jucându-mă cu ea, alergând s-o prind în brațe pe aleile parcului, spre disperarea celor două fete bătrâne, mătușile mele, care se temeau să nu fac vreo prostie, prin vreo mezalianță.

- Mă văd și acum sărutând-o, ascuns în umbra boschetului de liliac alb de lângă scara principală a conacului.

- Pe fetița asta nu puteai s-o prinzi...

- Vino după mine: unu, doi, trei... Ia seama să nu te-mpiedici!

[...]

Cele mai bune replici din film

De multe ori m-am întrebat: oare sunt eu nebun, că văd ceea ce nu văd alții? Sau alții sunt nebuni, că fac să se întâmple ceea ce văd eu?

Dar, oriunde m-aș afla, nu voi înceta să citesc și să-nvăț. Acum, studiez volumul întâi din Capitalul lui Marx.

Ei, drăguță, se vede că-i adevărat ce se spune, că dreptatea e în fundul mării. Dacă n-ai bani, pedeapsa e aspră.

Cu câtă ușurință se judecă un om și i se hotărăște soarta! Dar, știu eu? Poate că e mai bine așa.

Și eu eram încă elev la gimnaziu, când mi-am dat seama că tot ce agonisise tata, pe vremea aceea funcționar de intendență, fusese agonisit pe căi necinstite. I-am spus că această avere trebuie împărțită poporului.

Citat aleatoriu