Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:12:09 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Pentru că de câte ori plec la pescuit, iau și acvariul. Când văd că e lată rău, am stat o zi întreagă degeaba, scot undița și-o arunc în acvariu.
- Pe cel care s-a agățat îl arunc apoi în năvod.
- Mi-e milă de el.
- Pești, fiți atenți, nada mea o să-și facă efectul!
- Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peștii, înotăm printre ele, atât de repede, încât părem gălăgioși. Visul nostru de aur e să înghițim una, bineînțeles, pe cea mai mare.
- Ne punem în gând o fericire, o speranță, în sfârșit, ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm mirați că ni s-a terminat apa.
- O, tu pescar, care stai sus de mal, măcar lasă-ne limpede drumul până la ea, nu ni-l tulbura cu umbra picioarelor.
- Totuși, n-am ce să fac, trebuie să trăiesc și eu.
- Hai, mă, apucați-o, mă!
- Ajutor! Ajutoooor!
- Eh, de-ar fi măcar ecoul!
- Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.
- Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile.
Citat aleatoriu