Cât e pământul de mare, să treacă scrisoarea asta din mână în mână, toți or să-ți dea dreptate, dar să intre în mare după tine - nici unul.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:39:00 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- De când spun cuvinte fără șir, simt că-mi recuperez ani frumoși din viață.

- Am început să și primesc și scrisori. Vreun naufragiat. Ei cam au obiceiul. Unde e mare - și scufundări.

- Crede că pot să-l salvez!

- Scriu nenorociții, scriu... Plictiseala. Se vaietă ca un copil... Să stea pe lumea cealaltă. Dacă se smiorcăie așa! A avut ghinionul să dea peste belea, și acum vrea să înduioșeze lumea cu soarta lui nenorocită...

- Să-și lase fiecare treaba lui și să pornească pe valuri!

- Află de la mine: n-o să miște nimeni nici măcar un deget. Nimeni din sat. Nimeni de pe pământ. Nimeni din cer.

- Cât e pământul de mare, să treacă scrisoarea asta din mână în mână, toți or să-ți dea dreptate, dar să intre în mare după tine - nici unul.

- Pe omenire o doare în fund de soarta ta. Ce, când ți-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta ai urlat că ești fericit? Și chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta.

- Băiete, descurcă-te și tu cum poți. Și măcar pe maică-ta n-o mai necăji cu vești așa de proaste. Las-o să creadă că feciorul ei e bine sănătos. Și nu se teme de singurătate.

- De ce m-oi fi înfuriat atâta? Câteodată sunt vesel. Vesel de tot.

- Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.

- Păi dacă am ști în fiecare clipă unde ne găsim...

- Se clatină lumea ca un ou clocit. Clocit și răsclocit. Din care trebuia să iasă cine știe ce viitor luminos. Dar s-a răzgândit. O fi amânat. S-a clocit oul.

[...]

Cele mai bune replici din film

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Ce pustietate. Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo și să dispară pe dincoace. Câțiva pași, așa, prin dreptul meu...

Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții.

Și acum, dacă stau bine să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greșit-o. Trebuia s-o ia în partea cealaltă.

Citat aleatoriu