Acuș-acuș or să înflorească lespezile mormântului ca petalele unui nufăr, și mortul va învia, cum e și firesc, după atâta așteptare a omenirii.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:50:33 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ce-ai văzut?

- Închis între toate aceste geamuri!

- Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieșit toate minunile, și venirea pe pământ, și viața, până și moartea, dar odată ajuns aici, în mormânt - nu mai poate învia.

- Se dă cu capul de toți pereții, cheamă toate șiretlicurile minții și ale minunii, își face vânt în dumnezeire ca leul, la circ, în aureola de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor.

- De atâtea ori a sărit prin cer, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!

- Și lumea-l așteaptă sus. Toți cred în el, unii sunt aproape distrați de atâta credință.

- Acuș-acuș or să înflorească lespezile mormântului ca petalele unui nufăr, și mortul va învia, cum e și firesc, după atâta așteptare a omenirii.

- Și se va înălța la cer, dându-ne și nouă un exemplu luminos. Că noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de înviere.

- Apoi ne vom duce liniștiți la casele noastre, să murim bine, omenește, pe la casele noastre.

- Dar vrem să-l vedem mai întâi pe el.

- Iar el e aici, în mormânt, la capătul puterilor, și nici nu mai are glas să urle până la ei: 'Oameni buni, învierea se amână!'

- Un pescar sărac pe malul mării trăgea și el cu năvodul la pești foarte mici... Și cum stătea el așa, deodată se căscă apa, și un chit uriaș...

- Dar cine era omul acela? Ce gândea? Și de ce tocmai el? Puteți să-mi spuneți? Nimeni nu suflă nici un cuvânt...

[...]

Cele mai bune replici din film

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Ce pustietate. Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo și să dispară pe dincoace. Câțiva pași, așa, prin dreptul meu...

Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții.

Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aș scrie un bilețel, l-aș pune înăuntru și l-aș lansa pe mare. Mamă - aș scrie -, mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată! Prima viață nu prea mi-a ieșit ea.

Citat aleatoriu