Mă opream acolo și trăiam în continuare. Ca toată lumea.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Iona.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:52:57 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Doamne, câți pești unul într-altul! Când au avut timp să se așeze atâtea straturi?

- Lumea există hăt, de când...

- Toate lucrurile sunt pești.

- Trăim și noi cum putem înăuntru.

- Hm! Naiv ce sunt!

- Poate că am trecut de mult de locul unde eram la început. Vezi, trebuia să-l însemn și pe ăsta.

- Mă opream acolo și trăiam în continuare. Ca toată lumea.

- Nici nu-mi dădeam seama că totul plutește.

- Așa e, trebuie să punem semne la fiecare pas, să știi unde să te oprești. În caz de ceva. Să nu tot mergi înainte. Să nu te rătăcești înainte.

- Afară... Un astfel de loc trebuie să existe. Poate nu prea mare să încapi tot... Dar așa, măcar cât a-ți întipări tălpile în el. Pentru o clipă.

- Apoi să vină altul cu tălpile lui arse de noapte. Și altul.

- Trebuie să fie pe undeva această palmă de loc...

- E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost și tu! Viitorul am văzut ce bine ți l-ai ghicit. Ia încearcă acum să prezici trecutul. Să vedem dac-o nimerești măcar cu asta, proorocule!

[...]

Cele mai bune replici din film

Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.

Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?

Ce pustietate. Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. Să apară de acolo și să dispară pe dincoace. Câțiva pași, așa, prin dreptul meu...

Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții.

Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aș scrie un bilețel, l-aș pune înăuntru și l-aș lansa pe mare. Mamă - aș scrie -, mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată! Prima viață nu prea mi-a ieșit ea.

Citat aleatoriu