Simți cu deznădejde că sunt strădanii vane și cât de mărginite-s puterile umane.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul amăgirii.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:02:14.652 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Eu, sub cuvânt că dânsul își permitea cam multe, i-am stăvilit avântul, silindu-l să m-asculte.
- Credeam că, pedepsindu-l, voi știi să-l îmblânzesc. Nimic nu obținut-am decât să-l izgonesc.
- Vai, știu cât de greșită mi-a fost atunci purtarea: în față îl jignisem, azi îi deplâng plecarea.
- O dragoste de tată mă scurmă-acum în piept. Nedrept de-am fost cu dânsul, să-mi pară rău e drept.
- Să-i dau de urmă-n lume purtatu-mi-am eu chinul pe Tage și pe Sena. Văzut-am Padul, Rinul...
- Și rătăcind pe drumuri, de gânduri frământat, umblând să-i dau de urmă, nimica n-am aflat.
- Simți cu deznădejde că sunt strădanii vane și cât de mărginite-s puterile umane.
- Să curm aceste chinuri, la gânduri n-am mai stat, și iadului de-a dreptul m-am dus să-i cer un sfat.
- Văzui pe toți mai mari științelor oculte, din care, după spusa-ți, Alcandru știe multe,
- Mi s-a vorbit de aceștia, cum tu-mi vorbești de el.
- Dar nimenea durerea nu-mi potoli de fel.
- Infernul mut rămâne când cată să-mi răspundă, sau de cumva răspunde, mai mult în griji m-afundă.
- Să nu crezi că Alcandru e om de rând cumva. Știința-i fără seamăn nu-i dată altcuiva.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu