Atâta modestie nu-i firească...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Jocul dragostei și al întâmplării (1956).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:57:33 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- În sfârșit, domnule, ce dorești? Să-ți spun că dragostea dumitale mă onorează?

- Nu știu unde să m-ascund.

- Înc-o dată, domnule.

- Eu mă cunosc!

- Ei, și? Și eu mă cunosc și nu mă fălesc cu cunoștința asta. Și nici dumneata n-o să te mai fălești când mă vei cunoaște.

- Da' aici e aici: să mă cunoști. Nu știi ce e la fundul sacului...

- Atâta modestie nu-i firească...

- De ce mă rog îmi spui toate acestea? Mă-ngrijorezi!

- Oare nu ești...

- Mă demasc...

- Trebuie să știu. Ce e?

- Sunt pregătit pentru lovitură...

[...]

Cele mai bune replici din film

Cum? Te-ai căsători cu mine, cu toate că dumneata ești ceea ce ești? În ciuda mâniei tatălui d-tale? Cu toată averea d-tale?

De te-aș fi văzut învârtind frigarea la bucătărie, de-ai fi coborât în pivniță, tot prințesa mea ai fi rămas.

Mi se pare c-ai furat de undeva complimentul acesta. Aveți dreptate, domnule. Din ochii ei l-am furat.

Sunt uimită de tot ce se întâmplă!

Nu mai face pe stăpânul, dobitocule! Ascultă ce-ți spun...!

Citat aleatoriu