Contextul replicii
[...]
- Să ne răspunzi scurt și cuprinzător și, strâmb dacă vei fi vorbit, atunci pedeapsa va cădea pe pielea ta trufașă.
- V-ascult, cinstiți stăpâni. Ce vreți să știți?
- De ce, când Friederich, conte de Strahl, la taică-tău în casă s-a ivit, tu la picioare i-ai căzut, ca-n fața lui Dumnezeu?
- Și-apoi, când a plecat, de ce, nesăbuită, te-ai zvârlit pe uliță afară, prin fereastră?
- De ce, în sfârșit, când rana ți se-nchise, te-ai dus și pas cu pas, în urma lui, prin noapte, spaimă, neguri, te-ai ținut, ori în ce loc el roibu-și îndrepta?
- Nu-i nimeni volnic să afle ce se-ntâmplă-n pașnica împărăție a inimii și ce-i lăsat nepedepsit de Domnul.
- Sper, nobili domni, că n-o să-mi puneți mie-n seamă nebunia acestei fete.
- E clar c-o amăgire-i rătăcește mintea, deși nici voi, nici eu, nu am pătruns-o. De-mi dați îngăduința, o-ntreb eu.
- Mă rog, încearcă și întreab-o, conte.
- Spune-mi pe șleau, ce te-a-ndemnat să pleci din casa părintească? Ce te împinge să umbli, pas cu pas, în urma mea?
- Înalt stăpâne, e prea mult ce-mi ceri.
- De m-aș vedea precum mă vezi, înainte-ți, înaintea chiar a cugetului meu, ți-aș spune la ce-ntrebi atâta: nu știu...
- Mă minți, fetiță. Eu vrei să mă-nșel? Eu, care ți-am robit simțirea, eu, la al cărui ochi privești ca trandafirul ce și-a deschis luminii proaspătul caliciu?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu