Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Katrina din Heilbronn.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:13:59 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Nici cerbul chinuit de-arșița zilei, ce scormone cu coarnele pământul, nu-i atât de-aprins în dorul lui de-a se zvârli din munți în apa iute-a codrului cât sunt de dornic eu să mă afund, acum, când ești a mea, în toată vraja tinereții tale.
- Iisuse, cum vorbești... nu te pricep.
- O, fata mea! Cu soarele de mâine voi îmbrăca în aur și mătase picioarele ce-au sângerat cândva, urmându-mi pașii...
- Ce să-nțeleg, din câte-mi spui?
- Va trebui ca mâine, deci, de dragul stăpânului tău, să-ți dezbraci vestmântul ce te-acoperă acum.
- Și-n schimb, să pui pe tine straie aurite, de mare pompă.
- O să ți le dea chiar mama, ea ți le-a și pregătit.
- Aș vrea nespus să-ntreci în strălucire tot ce va fi femeie la castel.
- De ce plângi?
- Sunt lacrimi... prostuțo, hai, acum, ieși la lumină.
- Să fie, prin aceasta, de obște și oricui spre știință, că astăzi contele imperial de Strahl își serbează cununia cu Katrina, prințesă de Șvabia, fiica prea înaltului nostru stăpân și împărat!
- În Șvabia, mândra țară șvabă cu munți înalți și ape reci,
- De ți se-ntâmplă călător să treci, ai să auzi, dacă nu treci în grabă, ai să auzi, vrăjit ca de un zvon foșnit de codri, susurat de ape, povestea, ca de vis aproape, a minunatei fete din Heilbronn.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu