Seara, firește, n-a întârziat să se arate. Umbrele ei întunecate au cuprins palatul încetul cu încetul.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Lebedele (1967).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:22:48 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Orele acelei zile trecură nespus de greu pentru prinț care o îndrăgise mult pe Eliza.
- De câteva ori încercă să pătrundă în camera ei, dar ușa era încuiată.
- Dar trebuia, trebuia să se ducă!
- Seara, firește, n-a întârziat să se arate. Umbrele ei întunecate au cuprins palatul încetul cu încetul.
- Cu inima zvâcnindu-i de nerăbdare și frică, Eliza aștepta miezul nopții.
- Iat-o! E ea, Măria ta. O ia spre cimitir pe poteca din fundul grădinii.
- O, Doamne! Cât sunt de nenorocit!
- Acuma a trecut de zidul cimitirului.
- Dacă n-ar fi o vrăjitoare, n-ar avea curajul să se ducă.
- Să fie prinsă și aruncată în temniță. Mâine va fi arsă pe rug. Am înțeles, Măria Ta!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu