- Nu-i extraordinar, Ernest?
- Este.
Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Recapitulare la vacanța mare.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:41.714 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Până-n ziua în care, în gara aceea, Kostia, care mă ținea de mână, mă lasă o clipă-n mulțime.
- Odată cu norul de fum se pierduse în mulțime, în orașul acela necunoscut, pentru totdeauna.
- 40 de ani am așteptat să-i revăd chipul.
- Chipul tău însă a ieșit primul din întuneric...
- Ah, și ce mai riduri mi-au făcut ăia de la televiziune.
- Nu-i extraordinar, Ernest? -Este.
- Oare tu știai povestea mea și-a lui Kostia?
- Îți râzi de mine... și mă lași să trăncănesc ca o babă... Mersi.
- Ai vrut chiar să mă faci să cred că fiica mea, Catherine, este fiica lui Kostia.
[...]
