O așteptam pe Catia.
Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Recapitulare la vacanța mare.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:07:41.667 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Ai vrut chiar să mă faci să cred că fiica mea, Catherine, este fiica lui Kostia.
- Eu am vrut și cu asta să-ți fac plăcere, dar n-am putut.
- Și mă rog, de ce? Ce-ți păsa ție de Catia, dacă era sau nu fiica lui?
- Am venit aici la 17 ani, înnebunită, ruinată, însărcinată.
- Nu erai însărcinată când ne-am căsătorit.
- O așteptam pe Catia.
- Ecaterina s-a născut la 14 luni după ce ne-am căsătorit și tu locuiai la Paris deja de 2 ani.
- Da, și ce-are Catia cu toate astea?
- Nu poate să fie fiica lui Kostia.
- Imposibil, imposibil... Așa sunteți voi, francezii: cu date, cifre.
- Când iubești un bărbat, cu el faci copii. Eu așa știu. Pentru mine, el e tatăl.
- Catia seamănă cu tine, da, e adevărat. Dar ce importanță mai are?
[...]
