Când ți-am scris ultima scrisoare mergea greu de tot. Apoi, deodată, absolut totul s-a limpezit. Și n-am avut decât să-mi suflec mânecile și să mă pun pe lucru. Din clipa aceea, nu m-am putut opri, până nu l-am dat gata.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Michael și Ann.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:01:24 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Cum? Scrisorile mele de acum opt ani? După opt ani de viață cu mine, le mai citești?
- Iubito, la ele visai tu când am intrat?
- Mi-a fost așa de urât... Și când te gândești că n-au trecut decât două săptămâni.
- Doamne, sunt așa de fericită că te-ai întors! Cum era la țară?
- Cum să uit? Azi după amiază am pus punct.
- Când ți-am scris ultima scrisoare mergea greu de tot. Apoi, deodată, absolut totul s-a limpezit. Și n-am avut decât să-mi suflec mânecile și să mă pun pe lucru. Din clipa aceea, nu m-am putut opri, până nu l-am dat gata.
- Sper că nu te-ai zorit și, simțindu-te prea singur, să-l fi făcut de mântuială.
- De unde singur, când știi foarte bine că tot ceea ce scriu, scriu cu tine?
- E ceva... ai să vezi... sunt sigur... tu o să fii absolut formidabilă! Știi că te vedeam în rol?
- Cu fiecare literă scrisă... va fi cel mai tare lucru din câte-am făcut împreună.
- Scumpule! Îmi place că spui împreună. Acest împreună ești tu.
[...]
