Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Michael și Ann.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:16:52 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Gata, hai să vorbim despre altceva. Nici n-am avut timp să-ți spun. Nici nu-ți poți închipui ce minunat era la țară. Eu și cerul, muncă și singurătate.
- Am fost așa de fericit, cu desăvârșire fericit! Firește, pe cât pot fi, fără tine...
- Vezi, așa ești tu: în fața foii de hârtie uiți de tot și de toate. Când lucrezi, se poate prăpădi lumea. Tu, tu și cerul... munca și singurătatea ta...
- Da, și-ai mai vrea, te pomenești, să te cred. Că exist, că scrii cu mine, creezi cu mine, gândești cu mine, că fiecare literă sunt eu, că...
- Ei, poftim, acum... Va să zică, mă învinuiești de gelozia mea, numind-o ridicolă, dar tu nu vezi ridicolul nemaipomenit al geloziei tale.
- Doar nu cumva crezi că eu sunt geloasă pe lucrul tău? Iluzii, scumpule! Ai început să crezi că nimeni și nimic nu-ți mai rezistă.
- Dar să știi că mai sunt și alți dramaturgi pe lume...
- Aveai patru ani de figurație, până să ne cunoaștem.
- Iar cu celebrele tale rolișoare din piesele acelor alți dramaturgi ai fost departe să reții atenția cuiva. Apariții ieftine, fără pic de succes.
- Ce meschin ești! Dar piesele tale, fără mine, cum ar fi fost?
- Cât ești de nedrept, de plin de tine... știi bine că n-ai dreptate.
- Tocmai pentru că sunt așa cum sunt, o artistă adevărată, tocmai de-aceea mi-am făcut drum, cu greutate, cu atâta greutate...
- Eu ți-am făcut drumul... Eu ți l-am făcut! Piesele mele, în care ai jucat.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu