Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Michael și Ann.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:14 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Slăbiciunea, iertarea, astea aparțin celor puternici.
- Mi-e silă de cei care, în numele resemnării, nu mai mișcă un deget. Pentru noi, ea trebuie să fie o atitudine, o opțiune, o așteptare...
- O siguranță a acelei pajiști înflorite, de liniște, în care, cândva, tu și eu, indiferent când, o să ne recucerim amândoi, încet-încet...
- Cât curaj ai!...După toate câte...
- Sunt așa de nefericit... Cât te chinuiesc! Cât ne chinuim! Și, după toate astea, să mai ai puterea să speri...
- Totul, în noaptea asta, e speranță. Totul.
- Ne-am iubit, ne-am urât, ne-am despărțit pentru totdeauna... Și pe urmă ne-am întors fiecare în locul de unde niciunul nu poate pleca.
- Așa cum soarele speră ziua, cum stelele speră venirea nopții, ne-am câștigat fiecare pe sine, nu pe celălalt.
- Eu am venit la mine, tu ai venit la tine și-amândoi... pentru că, de fapt, niciodată nu ne-am despărțit, noi, ci ei...
- Tu nu ai fost lăsat să-mi scriu eu rolul în care-aș fi vrut să joc. Și pentru asta te-am urât eu. Iar eu nu am putut juca rolul pe care-ai fi vrut să mi-l scrii tu. Și pentru asta a fost rândul tău să mă urăști.
- Crezi tu asta cu adevărat?
- Am să joc pentru tine. Am să fiu o parte din ce vrei tu să fie tot.
- Am să-ți dau liniștea și libertatea necesară să lucrezi. Pentru că numai așa am să pot, într-adevăr, să-ți dau și să-ți iau sufletul
Citat aleatoriu