Mai sunt sfinți care, ca și Sfinția Ta, n-au credincioși în ascultare?

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Minunile Sfântului Sisoe.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:06:33 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Nu-mi pare bine, că n-am și eu niște dreptcredincioși pe care să-i călăuzesc, să-i șmotruiesc, de dimineață până seara așa cum fac ceilalți sfinți cu preafericiții de sub oblăduirea lor.

- Dar Sfinției Tale de ce nu ți s-a-ncredințat câțiva dreptcredincioși?

- Domnul-Dumnezeu a socotit că nu prea am învățătură, cu toate că sunt plin de râvnă duhovnicească.

- De altfel, după canoanele Raiului, numai sfinții cei cunoscuți și slăviți de toată suflarea creștinească de pe Pământ au dreptul să primească subt ascultare câte-o ceată de binecredincioși.

- Unul, mai mult, alții, mai puțin, potrivit cu vrednicia fiecăruia...

- Cel Milostiv nu vrea să stârnească zâzanie între sfinți, pe chestia asta. Așa că drămuiește cu mare înțelepciune câți credincioși să-i încredințeze fiecăruia.

- Mai sunt sfinți care, ca și Sfinția Ta, n-au credincioși în ascultare?

- Sunt, berechet. De pildă, gloata cea mare a sfințișorilor de rând, pe care nici popa nu-i cunoaște.

- Pe-aceștia, nimeni nu-i pomenește jos, pe Pământ, ca și cum nici n-ar fi.

- Poate câte-o babă amărâtă să-și mai aducă aminte, din an în Paște, de câte unul.

- Se-nțelege că ăstora nu li se poate încredința niciun suflet.

- Și sfințișorii ăștia mărunței... ce fac toată ziua în Rai?

- Fac ce fac și eu: cât ți-i veșnicia de lungă, se plimbă cu mâinile la spate de colo până colo, prin Grădina Raiului, fără nicio treabă.

[...]

Citat aleatoriu