Nu știe decât să se fandosească și să suspine languros.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii (1965).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:36:46 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Iată-ne, de pildă, la Spasoe acasă, unde acesta stă de vorbă cu fiica lui, Vukița.

- Dar nu-nțeleg de ce v-ascundeți de mine. De ce nu-mi spuneți și mie adevărul?

- Auzi, stabilim ziua nunții, dăm sfoară-n țară, tipărim până și invitațiile... și, deodată, stop! E nemaipomenit! Și de ce?

- Păi, să vezi... și mie, și logodnicului tău ne-a căzut o belea pe cap. Nu ne mai arde la niciunul de nuntă.

- Și-acum, colac peste pupăză, mi-o mai aduci pe cap și pe tanti Ania...

- E insuportabilă! Zău, tată, ori de câte ori mă duc la ea, nu găsește altceva de vorbit decât despre noaptea nunții. Numai și numai despre asta...

- Nu știe decât să se fandosească și să suspine languros.

- Asta nu-i un cusur, fata mea, fiecare om suspină după un ideal.

- Dar ce, noaptea nunții-i un ideal?

- Idealul este ceva pe care omul nu-l poate atinge.

- Și eu trebuie să ispășesc pentru că ea nu și-a atins idealul?

- Bună ziua, duduie.

- Bună ziua, domnule!

[...]

Cele mai bune replici din film

Ei, și când li s-a lărgit pântecele cât casa, sunt în stare să-nghită și turla, cu toate cele cinci clopote deodată.

Și-îngrijorarea dumitale, în clipa de față, nu poate rămâne numai a dumitale, ea este a întregii societăți! Ba, mai mult, a statului, dacă vrei!

El o ține una și bună... Aș înțelege să fi spus... bunăoară: S-a stins soarele. Frumos, accept. Păi, dacă luminează, trebuie să se și stingă odată, ce dracu.

Frumos, accept și asta... toate drăcoveniile din lume le accept.

O să ne purtăm față de el ca față de un mort.

Citat aleatoriu