Gândește-te și dumneata, sunt 40 de ani de când ne cunoaștem. Mie-mi va lăsa casa. Cred că până la toamnă mă și instalez aici. Ascultă ce spun eu.

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:22:29.143 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Cealaltă, o bătrână suspectă care cară în coșul ei toate afacerile necurate ale Senlisului și care ar înghiți zece moșteniri fără să lase să-i cadă o centimă.

- E totuși nepoata lui.

- Unde scrie că neapărat trebuie să-ți lași averea nepoatelor?

- În fond, ce mai are nevoie de nepoate, când are în jurul lui câțiva prieteni cinstiți, credincioși, care-i ține toată ziua companie și tovărășie, ă?

- Crezi atunci că bietul Rabourdin...

- E, asta e o chestie de mult tranșată, omule, nu-nțelegi?

- Gândește-te și dumneata, sunt 40 de ani de când ne cunoaștem. Mie-mi va lăsa casa. Cred că până la toamnă mă și instalez aici. Ascultă ce spun eu.

- Când or cădea frunzele.

- Dar înțelege odată, omule, îngrijește-te, să nu-ți joace un renghi tusea asta!

- Ia isprăvește odată cu prostiile astea.

- Ce tuse? Am înghițit strâmb.

- Ca bun prieten trebuie să te previn, Chapuzot, că doamna Fiquet are o făgăduială din partea unchiului ei.

- O făgăduială?

[...]

Cele mai bune replici din film

Mă duc să-mi pun halatul ăla galben. Îmi dă un aspect de sculat din morți.

Firește, i-a făcut bine mușețelul meu. Vedeți? Aproape că nici nu mai răsuflă. Aici am vrut să ajung.

Dar clauza asta-i complet idioată!

Știți, că să astup golul ăsta din stomac. Nu mi-e deloc foame, dar am un gol cumplit.

În cele din urmă, vei muri totuși și dumneata, ca toți ceilalți. Când ți-e lumea mai dragă, atunci dai ortul popii.

Citat aleatoriu