Adevărul este că n-am putut să văd niciodată pe un om suferind, înțelegi?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Moștenitorii lui Rabourdin.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:23:30.174 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Ca bun prieten trebuie să te previn, Chapuzot, că doamna Fiquet are o făgăduială din partea unchiului ei.

- O făgăduială?

- Eh, vezi bine, vrea să fie răsfățat. E dreptul lui. Casa va fi a celui mai tandru dintre noi, a celui mai duios. Fii deci tandru, Chapuzot, duios.

- Îți bați joc de mine, doctore.

- Ei bine, află că n-am să-i fierb niciodată griș, nici n-am să-i culeg căpșuni.

- Am mai multă demnitate decât aceste două cucoane.

- Adevărul este că n-am putut să văd niciodată pe un om suferind, înțelegi?

- Fără mine, bietul Rabourdin, de mult era să fie mort.

- Uite ca acum, cu masa. Masa-i pusă. Dar poftim. Masă e asta? Lipsește pâinea, lipsește piperul, lipsește sarea. Mă duc numai decât la bucătărie și le aduc eu toate astea, înțelegi?

- Fără mine, de mult era prăpădit săracul. Ehe...

- Caraghioși mai sunt toți, Doamne!

- Eu mă așez pe scaunul ăsta și nu mă mișc.

- Am o făgăduială fermă din partea lui Rabourdin.

[...]

Cele mai bune replici din film

Mă duc să-mi pun halatul ăla galben. Îmi dă un aspect de sculat din morți.

Firește, i-a făcut bine mușețelul meu. Vedeți? Aproape că nici nu mai răsuflă. Aici am vrut să ajung.

Dar clauza asta-i complet idioată!

Știți, că să astup golul ăsta din stomac. Nu mi-e deloc foame, dar am un gol cumplit.

În cele din urmă, vei muri totuși și dumneata, ca toți ceilalți. Când ți-e lumea mai dragă, atunci dai ortul popii.

Citat aleatoriu