- Ce făceai pe atunci în Aleea Suspinelor?
- Mergeam destul de plouat.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:14:47.467 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- În ultima clipă, toți sunt la fel de bogați. Și bancherul care, după numeroase furturi, jafuri și falimente, lasă în urma lui douăzeci și șapte de milioane aur, ca și Rameau, în urma căruia nu va rămâne nimic.

- Rameau, căruia mila publică îi va face rost de un giulgiu ca să-l înfășoare.

- A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

- Ia spune, domnule Diderot, dar spune cu mâna pe conștiință, cinstit. Pe vremuri nu erai atât de pricopsit ca acum, nu-i așa?

- Da, dar nu mai umbli prin Luxemburg vara. Îți mai aduci aminte?

- În redingotă cenușie de pluș făcută ferfeliță într-o parte, cu dantelele de la mâneci sfâșiate și cu ciorapii de lână negri, cârpiți pe dos, cu ață albă.

- Ce făceai pe atunci în Aleea Suspinelor? -Mergeam destul de plouat.

- Și când plecai de acolo, băteai străzile.

- Dădeai lecții de matematică.

- Tot ce se poate. Numai că vezi, cu muzica nu este tot așa cum este cu algebra sau cu geometria.

- Mă rog, acum când ești cineva...

- Îi pui fetei dumitale profesor...

- Liniște în casă? Mii de draci, n-ai liniște decât atunci când ești slugă sau stăpân. Și e mai bine să fii stăpân.

[...]

Cele mai bune replici din film

Te îmbogățești în fiecare clipă. O zi mai puțin din viață sau un ban mai mult e același lucru. Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fi.

Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine. -Dar de ce cu atât mai bine? -Fiindcă iar o să ne facă vreo năzbâtie. De obicei moare cu două săptămâni înainte de a le face. Ha ha ha ha ha!

A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.

Citat aleatoriu