- Foarte bine. Și vocativul?
- Vocativul?
- E cel mai simplu. Când te adresezi cuiva și îi spui... Ce-i spui?
- Ce-i spun? Păi asta e. Dar domnișoară elevă, când îi spui... O, domnule!
- Știu, știu.
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic O inspecție școlară.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:34:09.817 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Cum, domnișoară Oiță, dar nu știi niciun substantiv? Dar nu se poate.
- Uită-te în jurul dumitale, domnișoară. Sunt substantive cu duiumul.
- Hai, domnișoară Oiță, nu te intimida. Arată-ne că ești o elevă eminentă.
- Domnul inspector general este foarte bun, nu?
- Deci să luăm substantivul...
- Acuzativ. Copiii buni iubesc pe domnul.
- Foarte bine. Și vocativul? -Vocativul? -E cel mai simplu. Când te adresezi cuiva și îi spui... Ce-i spui? -Ce-i spun? Păi asta e. Dar domnișoară elevă, când îi spui... O, domnule! -Știu, știu.
- Și o ultimă întrebare. Cum face pluralul acestui substantiv?
- De ajuns, gata! Nu mai... De ajuns, domnișoară elevă. Ai răspuns foarte bine. Poți merge la loc.
- Ce zice, domnule revizor? Asta o fi nepoata?
- Doriți... Domnule inspector general, doriți să mai alegeți o elevă?
[...]