Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu... adică nevastă-mea Joițica..., la cocoșelul tău...adică tu... care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică...

[ 1 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic O scrisoare pierdută (1952).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:14:42 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- 'Ai? ce zici d-ta de asta?

- Nu se poate, nu se poate!

- Am citit-o de zece ori poate: o știu pe din-afară! ascultă:

- 'Scumpa mea Zoe, venerabilul... adică eu... merge deseară la întrunire... întrunirea de-alaltăieri seară.

- Eu... adică tu... trebuie să stau acasă, pentru că aștept depeși de la București, la care trebuie să răspunz pe dată.

- Poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf.

- Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu... adică nevastă-mea Joițica..., la cocoșelul tău...adică tu... care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică...

- Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabilului! Nu se poate!

- Firește că nu se poate, dar ți-ai fi închipuit așa mișelie...

- Bine frate, înțeleg plastografie, până unde se poate, dar până aci nu înțeleg...

- Ei, Fănică, să vezi imitație de scrisoare! să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri!

- Uite-te la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mișel și pace! Ce te aprinzi așa?

- Așa e lumea, n-ai ce-i face, n-avem s-o schimbăm noi.

[...]

Cele mai bune replici din film

Or, mai întâi și-ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.

Murdar! Curat murdar!

Famelie mare... renumerație după buget mică...

'Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!...'

Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului!

Citat aleatoriu