Nu... d-aia întreb...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic O scrisoare pierdută (1952).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:51:18 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Așa. Astfel dar, onorabile domn, d-ta, - prin ce mijloace nu-mi pasă!

- Mă iartă că te-am ofensat.

- Să fiu și mai scurt... Iată: d-ta ești un om practic,

- D-ta posedezi un lucru care-mi trebuie mie. Eu viu și-ți zic: mă rog, onorabile domn, ce-mi ceri d-ta în schimbul acelui lucru?

- Cum, nu știi? Nu... Nici măcar nu vă dă-n gând?

- Nu... d-aia întreb...

- Stimabile domn, un om politic...

- Adică d-ta...

- Dă-mi voie... Un om politic trebuie, mai ales în niște împrejurări politice ca acelea prin care trece patria noastră,

- Împrejurări de natură a hotărî o mișcare generală, mișcare ce, dacă vom lua în considerație trecutul oricărui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru...

- Mă rog, onorabile, încă o dată... ce-mi ceri d-ta în schimbul acelei scrisori? Scurt! scurt!

- Ei? dacă este așa, dacă voiești scurt, iată: voi să nu mă combați, ceva mai mult, să-mi sprijini candidatura...

[...]

Cele mai bune replici din film

Or, mai întâi și-ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.

Murdar! Curat murdar!

Famelie mare... renumerație după buget mică...

'Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!...'

Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului!

Citat aleatoriu