Poftim, poftim, stimabile!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic O scrisoare pierdută (1952).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:32:41 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Iată culmea nenorocirii:

- El nu știe că ai plastografia lui... el nu știe că dacă ar veni aici să primească schimbul acestor două hârtii, ar scăpa și el și m-ar scăpa și pe mine...

- Te-ai bizuit să joci cu Cațavencu și te-ai amăgit, și mi-ai jucat onoarea mea, rușinea mea, viața mea,

- Și ai pierdut, pentru că sau el joacă mai bine ca tine, sau noi avem mai puțin noroc decât el...

- Ce să fac? ce să fac?

- Taci! vine cineva... șterge-te la ochi!

- Poftim, poftim, stimabile!

- Cine să fie?

- Dă-mi voie, Joițico, să-ți recomand pe d. Agamiță Dandanache!

- Candidatul nostru! adică ce mai candidat! alesul nostru.

- Sărut mâna... Si domnul? bărbatul dumneei?

[...]

Cele mai bune replici din film

Or, mai întâi și-ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.

Murdar! Curat murdar!

Famelie mare... renumerație după buget mică...

'Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!...'

Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului!

Citat aleatoriu