- Eu mă numesc Stela și sunt felceriță la Izvorul Dulce, în direcția vest-est, tot doi kilometri, drum asfaltat.
- De mult ești navetistă?
- Școala ai terminat-o la oraș?
- A, nu. Provin din mediul rural, dar m-am atașat foarte mult de mediul urban, adică de bulevarde, cinemauri, bărulețe cu dans și fără și de celelalte instituții culturale orășenești.
- Așa că mi-am luat o gazdă la oraș. Stau la ea foarte comod, într-un hol de trecere, împreună cu două pisici și cu o fostă colegă în același pat și cu alte două fete, foste colege, care sunt și ele navetiste...
- Și locuiesc în bucătărie, în paturi pliante, deoarece gazda mai are în camera în care doarme ea alte două rude de-ale mele, în două paturi suprapuse.
- Drumul dus și întors de la gazdă și până aici la serviciu îmi ia destul timp. Ajung acasă numai ca să mă culc, dar îmi place să dorm la oraș.
- Și pe urmă, această viață de navetistă are și ea frumusețea, nu, dacă nu chiar farmecul ei.
- Și eu stau la oraș, la o gazdă oarecum îndepărtată, în sensul că de la autobuz și până la ea mai am de mers o oră. Dar îmi place să respir seara în aer de oraș.
- Orice s-ar spune, aerul de țară e sănătos, dar aerul de oraș mi-e necesar, ca să zic așa, ca aerul. El îmi dă o stare sufletească superioară, îmi înnobilează spiritul și plămânii, chiar dacă uneori e poluat cu dioxid de carbon emanat de către trabanți.
- Dragă mea, aerul de oraș e totuși aer de oraș, orice s-ar zice. Dacă nu-l respir câteva zile, simt că mă abrutizez.
- În plus, vorba dumitale...
- Viața de navetist are farmecul ei extraordinar. Îmi aduc aminte, anul trecut am rămas înzăpezit două zile în câmp cu autobuzul și ce minunată solidaritate s-a creat între noi, navetiștii, cum a scos unul una, altul alta, cum s-a născut o...
Citat aleatoriu