Doamne... cât trebuie să se urască oamenii-ntre ei... ca s-ajungă să treacă pe lângă un cerșetor de parcă nici n-ar fi acolo! Să fie surzi la cuvintele lui nedemne... un bănuț pentru un om la mare ananghie...
— Regele (George Constantin)
Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:10:37 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Da, el este Regele, nu vezi ce nobil pășește?
- Să se termine cu violența! Să se termine, am spus, destul, gata!
- Rege...
- M-am întors adineauri și am găsit pe Regină luând-o din nou razna.
- Doamne... cât trebuie să se urască oamenii-ntre ei... ca s-ajungă să treacă pe lângă un cerșetor de parcă nici n-ar fi acolo! Să fie surzi la cuvintele lui nedemne... un bănuț pentru un om la mare ananghie...
- Am cerșit toată ziua, am cerșit de la inferiorii mei.
- Sper că măcar dumneata ai avut puțin noroc.
- Da. Pâinea asta... e veche și uscată, dar, oricum, e pâine.
- Am spus că sunt inferiorii mei? Poate că nu sunt, dar, chiar dacă sunt, nu-i nevoie să le-o spun.
[...]