Dar eu am ieșit la câmp cu toba mea bubuitoare. Și mi-am luat pălăria galbenă cu trei pene.

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul care aduce ploaie de de N. Richard Nash.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:33:14.153 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Pe urmă spun niște vorbe vrăjite cum ne pricepem noi cei de prin Nebraska. Și n-apuci să te uiți în dreapta, că și răsărit un lac acolo unde știai că-i țarcul vitelor.

- Sau poate că am să cânt ceva. Și o să sune dulce. Și o să sune trist. Și-ai să plângi. Și o să plângă și bătrânul. Și cerul o să se aburească și o să verse lacrimi cum nu s-a mai pomenit.

- Cum am să fac? Fată dragă, nu mă întreba. Destul că am s-o fac.

- Și, mă rog, unde ai mai adus ploaie până acum?

- Surioară, ultimul loc unde am adus ploaie se numește acum Starbuck. I-au dat numele meu.

- Dacă era secetă? Asta-i bună. Oamenii în părțile acelea se uscaseră în așa hal încât le-nțepeniseră ochii în cap.

- Dar eu am ieșit la câmp cu toba mea bubuitoare. Și mi-am luat pălăria galbenă cu trei pene.

- Am ridicat ochii spre cer și am spus: Cumulus! Și am mai spus: Cumulus-nimbus! Și încă o dată: Nimbus-cumulus!

- Și n-a trecut mult și colo sus s-a ivit un nor. Un nouraș micuț, cât o colivie.

- Pe urmă, m-am uitat o dată-n sus și am văzut ca o cireadă de bizoni albi frământând cerul.

- Și după aia, fată bună și oameni buni, s-a pornit ploaia. O ploaie cu găleata, cu butoiul. Și pământul a-nverzit ca-n sânul lui Avram.

- Când am plecat de acolo, m-am uitat în urmă. Și pe cer se vedeau niște culori ca din altă lume. Verde, albastru, purpuriu, auriu. Te podidea plânsul.

- Și eu, călare, treceam chiar prin curcubeu.

[...]

Citat aleatoriu