- Am ceva pe suflet. Ai avut dreptate. Sunt un mincinos, un șarlatan. N-am adus niciodată ploaie, nici măcar o picătură. Nicăieri.
- Știu asta.

Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Omul care aduce ploaie de de N. Richard Nash.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:20:02.425 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Fugi de oameni. Ești mereu singur. Poate că dacă ai sta în lume, printre oameni...

- Uite, eu seara uneori spăl vasele în bucătărie, iar tata și băieții fac o partidă de poker.

- Ei, bine, mi se întâmplă să-l privesc cu luare aminte pe tata. Și ce văd? Un bărbat oarecare trecut de mijlocul vieții cu nimic deosebit.

- Dar pe urmă, încetul cu încetul, descopăr la el lucruri neînsemnate. Fleacuri pe care până atunci nu i le cunoșteam. Și bune și rele. Mici ciudățenii, un fel de-a rosti cuvintele pe care nu îl băgasem de seamă.

- Și deodată, știu cine e. Și simt că-l iubesc atât de tare, încât mai mai să mă podidească lacrimile.

- Și sunt fericită că mi-am luat răgazul să-l privesc așa cum e.

- Am ceva pe suflet. Ai avut dreptate. Sunt un mincinos, un șarlatan. N-am adus niciodată ploaie, nici măcar o picătură. Nicăieri. -Știu asta.

- De când sunt, am dorit să fac ceva minunat, dar... nimic. Sunt un mare balon de săpun.

- Nu, nu. Dar ești tot numai vise. Și nu e bine ca omul să trăiască doar în lumea viselor.

- Da. Lizzie, poate împreună, tu și cu mine.

- Lizzie, Lizzie dragă, ai vrea să rămân pe-aici o vreme? Nu pentru totdeauna, înțelegi. Doar câteva zile.

- O, Doamne, e cu putință? Oh! Prea sunt fericită.

- Vezi, așa e în viață. Se uită omul la cer și plânge de dorul unei stele. Și știe că niciodată nu o să fie a lui. Dar într-o noapte își coboară privirea pe pământ și, oh, minunăție... steaua-i sclipește în mână.

[...]

Citat aleatoriu