Să storc tot ce se poate de la ei și... n-ai grijă, mă urc eu și mai sus după aceea.

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Orice naș își are nașul (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:03:02.403 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Am tăiat frunze la câini, asta e. Acum însă, ajunge.

- De proști nu trebuie să râzi, ci să știi să le folosești slăbiciunile.

- Poți obține în felul acesta și o slujbuliță grasă și o mireasă cu bani. Iar eu m-aș mulțumi cu atât.

- Totul este să intru binișor sub pielea celor mari și să-mi găsesc câțiva protectori. Și ai să vezi atunci.

- Pe proștii ăștia cocoțați în vârful scării nu trebuie să-i întărâți. Dimpotrivă, trebuie să-i lingușești și să-i tămâiesc cât de grosolan și fără rușine. Aici e tot secretul succesului.

- Am de gând să încep cu personagii mai puțin importante, cu cei din jurul Turusinei.

- Să storc tot ce se poate de la ei și... n-ai grijă, mă urc eu și mai sus după aceea.

- Ai să vezi, mai stăm noi de vorbă.

- Să-ți ajute Dumnezeu, băiatul mamei!

- Bine că mi-a venit mintea la cap să o sfârșesc cu epigramele. E un gen de poezie care nu aduce autorului decât ponoase. Sunt mai bănoase panegiricele, madrigalurile, tămâierile.

- Pentru suflețelul meu, totuși, și pentru fierea care o să-mi clocotească în inimă, am să țin un jurnal zilnic: carnetul acesta de însemnări cu scoarțe verzi. Ca să-mi rămână pe buze numai mierea.

- Carnetul acesta va fi o cronică a ticăloșiei omenești, ce va rămâne, firește, necunoscută pentru public. Voi fi în același timp și autorul ei și unicul ei cititor.

- Și, cine știe, poate că-mi va prinde bine într-o bună zi și într-altfel.

[...]

Citat aleatoriu