Ce înălțime aveau tocurile? Dacă o înălțau sau o scădeau, și cu câți centimetri?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Originea și evoluția spectatorului.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:07:38 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Spectatorul... cel care, nevrând să scape nicio piesă, recurge la cel mai ingenios schimb în natură:

- Dau 3 zboruri deasupra unui cuib de cuci și 2 pețitoare pentru 2 Karamazovi, 2 preșuri și o artă a conversației!

- Care mai dă, care mai ia?

- Spectatorul... cel care, mai ales când e spectatoare, mai ales când e... tele-spectatoare, se preocupă cu atâta atenție de solistă, că, după un micro-recital, poate să spună cu precizie ce model de rochie purta...

- Dacă o îngrășa sau o slăbea, și cu câte kilograme anume?

- Dacă era cu pliuri, și câte? Ce lățime avea gulerul? și dacă o avantaja sau nu.

- Ce înălțime aveau tocurile? Dacă o înălțau sau o scădeau, și cu câți centimetri?

- Cât despre cum a cântat... Ei, na, parcă de asta am avut eu timp?

- Spectatorul... cel care îi regăsește și îi recunoaște pe toți cei din jur, în piesele care satirizează propriile lor păcate!

- Spectatorul... cel care vine la teatru la timp, ca și cel care vine cu un sfert de oră după ridicarea cortinei, și, când eroina strigă de pe scenă: Ah! Iubitule! Ce greu vei ajunge până la locul acela!

- El răspunde din sală: Foarte greu! că am locul 18, și până acolo trebuie să ridic în picioare tot rândul!

- Și totuși... Spectatorul! Veșnicul! Neobositul! Pasionatul spectator, cel care până acum a urmărit el atâtea subiecte, și care iată, devine el, astăzi, subiect.

- Să-l auzim cum răspunde el acum la întrebarea: Cine ești tu, spectatorule?

[...]

Cele mai bune replici din film

În prima jumătate a vieții, spunem adeseori 'Mmm... Prea devreme!'... Iar în a doua jumătate, spunem adeseori: 'Prea... târziu!'...

Dulcineo, stai așa. De ce țipi la mine? Fii cuminte! Emanciparea femeii încă n-a inceput... Suntem abia în Evul Mediu. Așteaptă și tu, barem până la Renaștere...

Nu, eu zic să nu-l mai aranjeze! Dacă-l lăsăm să vedem așa pă ghicite, avem avantaju' că vedem un film... și înțelegem patru!

De ce atâta teorie a relativității când e de ajuns să-l auzim pe responsabilul magazinului de umbrele spunând, pe o ploaie torențială: 'În sfârșit, o zi frumoasă!'...

Citat aleatoriu