Lumânarea... cum mai arde? Parc-ar arde o albină. Flacăra o ia în sus, fumul o ia în lături. Se depune pe pereți: semn că flacăra și-a găsit adevăratul ei drum. În sus.

[ 1 ]

Fragment audio de 28 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:00:15 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- Lumânarea... cum mai arde? Parc-ar arde o albină. Flacăra o ia în sus, fumul o ia în lături. Se depune pe pereți: semn că flacăra și-a găsit adevăratul ei drum. În sus.

- Pietrele acestea sunt îngrozitor de noi!

- Îngrozitor de neafumate.

- Rânjesc ca niște dinți de drac.

- Aici, nici o lumină n-a ajuns în cer...

- Treaba mea e să aprind luminările și... atât.

- Am grijă de sfeșnice și de cădelnițe.

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Doamne, am venit să-ți mulțumesc pentru fum.

Lumânarea arde pur și simplu, nu trebuie să vorbesc cu ea. Respirația noastră, la fel, e o respirație pur și simplu, o respirație fără comentarii.

Citat aleatoriu