Şi abia apeși pe ea cu pulsul tălpii de aer, și soarele sare într-un răsărit ritmic, pentru că brațul pârghiei e lung cât vecia.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:10:22 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Eu, oricum, sunt o singură generație...
- Mai înțelept e să fim foarte atenți cu pietroiul nostru...
- Iar dacă-i măresc acum și mai mult brațul ăsta... Vâââj!
- Cine ești la capătul pârghiei celei mari, cu o rază sub picior?
- Şi abia apeși pe ea cu pulsul tălpii de aer, și soarele sare într-un răsărit ritmic, pentru că brațul pârghiei e lung cât vecia.
- Iar dacă-l mai lungim puțin, nici nu trebuie să mai fie nimeni la celălalt capăt:
- Mișcarea se face de la sine. O adiere, un trosnet - mecanismul merge singur. Vâj, vâj, vâj, vâj!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu