Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:18:19 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- 'Doamne, nu ne mai ajunge becul. L-am lins cu aripile noastre peste tot, pe coapse și pe bot, și suntem și așa multul număr de trei, dacă-ți mai amintești de drumeții aceia.'
- 'Eu, unul, am arat câmpia și presimțeam de mult lumina asta, și chiar am visat-o nostalgic pe-o floarea-soarelui.'
- 'Eu, cel din dreapta, vin de nu știu unde, din dreapta.' 'Eu, cel din stânga, vin de nu știu unde, din stânga. '
- 'Acum ne rotim în jurul becului nebuni, stăpâni pe toate legile rotației printre raze, unde am aprins întâi polenul luat din dreapta, din stânga și din centrul luminii.'
- 'Apoi ne-am aprins aripile, mustățile de magi, am rămas numai niște cioturi de magi. Mici cât fluturii.'
- 'Ne-am tocit până aici, am suflat cald prin toate staulele, dar toate erau pustii.'
- 'Şi acum, iată, doar un bătrân în cel de pe urmă staul. '
- 'Vezi să nu ni se termine speranța, Doamne, înaintea aripilor!'
- Că nu vedem de nicăieri semnificația că această ardere pur și simplu ar însemna vreo minune!
- Să sting lumânările... (suflă în lumânări)... Toate lumânările!
- Doamne, poate un bec mai mare, poate altceva...
- Liliacul... A înflorit liliacul.
- Așa ar trebui să fie copacii în iad: să aibă gheare și aripi. Când înfloresc, să te izbească din toate părțile.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu