Poate mai există suflete neamestecate bine de uitare, memorate bine, vreun crâmpei de ochi, de geană, de gleznă...
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:22:55 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Mi-e frică! O lumânare... S-aprind o lumânare!
- A mai apărut una, s-a cocoțat sus. Şi încă vreo două...
- Curg raze la picioarele mele.
- Ce fel de lumină, cum o fi căzând anume?
- E drept că au murit prin ziduri fel de fel de oameni, de atâtea milenii se zidesc și mor.
- Poate mai există suflete neamestecate bine de uitare, memorate bine, vreun crâmpei de ochi, de geană, de gleznă...
- Trei, patru, cinci... Am ajuns la șapte.
- De ce faci șapte umbre pământului degeaba, omule?
- Acum chiar de-aș merge în mâini, în cap, nu mai pot trece de șapte.
- Toate au o logică... Toate au o limită, și eu nu pot umple catedrala.
- Ah! Să-mi văd mai departe de treabă. S-afum zidul piatră cu piatră...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu