Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Şi tac, tac, tac.

[ 1 ]

Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:28:42 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- Or, știu eu, nu există nimic pentru rame - și el le-a lăsat goale.

- Să nu existe nici măcar o aureolă?

- Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el...

- Oricum, am ajuns departe, foarte departe, cel mai departe... O mai fi ceva?

- Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva?

- Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva?

- Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Şi tac, tac, tac.

- Oricum, am parcurs un drum lung... și-am ajuns la altar.

- Nu trebuie să ne descurajăm numai dintr-atât. Lumânarea trebuie ținută mai departe, ca și când totul ar fi în ordine.

- Am înnegrit pereții până aproape de cupolă.

- A mai rămas doar acolo, sus, o fâșie îngustă.

- Să urc pe schelă...

- Începe să miroasă a mir.

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Doamne, am venit să-ți mulțumesc pentru fum.

Lumânarea arde pur și simplu, nu trebuie să vorbesc cu ea. Respirația noastră, la fel, e o respirație pur și simplu, o respirație fără comentarii.

Citat aleatoriu