Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Şi tac, tac, tac.
— Paracliserul (George Constantin)
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:28:42 în versiunea Radio a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Or, știu eu, nu există nimic pentru rame - și el le-a lăsat goale.
- Să nu existe nici măcar o aureolă?
- Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el...
- Oricum, am ajuns departe, foarte departe, cel mai departe... O mai fi ceva?
- Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva?
- Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva?
- Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Şi tac, tac, tac.
- Oricum, am parcurs un drum lung... și-am ajuns la altar.
- Am înnegrit pereții până aproape de cupolă.
[...]