Şi, după câte văd, nu e nici măcar iadul... Suferința în afara iadului... nu știu dacă e primită. Se poate suferi și în afara iadului? S-a dat drumul? S-a generalizat?

— Paracliserul (George Constantin)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

durere george constantin iad marin sorescu suferință victimizare

Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:33:46 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Deși distanța de la care trag păgânii e cam mică. Nu e voie să ochești un sfânt de la o distanță mai mică de trei metri. Nu e uman!

- Omul e fericit că suferă, dar nu trebuie să se întindă prea mult coarda.

- Nu e uman, păgânilor!

- Acum, Sfinte Sebastian, ar urma să-i gonesc pe mișei până dincolo de turlă, să te dezleg de copacul ăsta nenorocit, să-ți ung rănile și să-ți spăl picioarele!

- Așa ar fi drept. Numai că nimic nu stă în puterile mele. Cu toate că eu sunt viu, iar ei sunt morți.

- Știi ce pot să fac eu, ca om viu? Să stau aici și să plâng.

- Şi, după câte văd, nu e nici măcar iadul... Suferința în afara iadului... nu știu dacă e primită. Se poate suferi și în afara iadului? S-a dat drumul? S-a generalizat?

- Oricum, tot o să te dezleg până la urmă.

- Alții la rând...

- Și tu... tu, Sfinte Sebastian, să n-ai grijă.

- Sfinții sunt ocrotiți. Când sunt mutați în altă parte, cum se întâmplă, sunt luați cu tencuială cu tot. De oameni e mai greu... Fără tencuială...

- Eu am plecat singur cu tencuiala mea, în cer. Caut peretele. Peretele, auzi, prea-sfinte? E acolo, sus.

- Dumnezeu mi-a făcut semn de sub cer, semn discret, să nu observe restul lumii. Eu, naivul, credeam că e, ca de obicei, vreun fulger și mă pregăteam să intru-n pământ...

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu