Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:35:02 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Și tu... tu, Sfinte Sebastian, să n-ai grijă.
- Sfinții sunt ocrotiți. Când sunt mutați în altă parte, cum se întâmplă, sunt luați cu tencuială cu tot. De oameni e mai greu... Fără tencuială...
- Eu am plecat singur cu tencuiala mea, în cer. Caut peretele. Peretele, auzi, prea-sfinte? E acolo, sus.
- Dumnezeu mi-a făcut semn de sub cer, semn discret, să nu observe restul lumii. Eu, naivul, credeam că e, ca de obicei, vreun fulger și mă pregăteam să intru-n pământ...
- Fiindcă de câte ori am fost fulgerat, am intrat în pământ, cărbune, să-mi treacă electricitatea.
- De data asta - EL însuși.
- Şi nu știu ce urmează.
- Gândesc mai departe, discut cu sfinții, dau din cap normal... Dar... mi-a făcut semn. Gestul a fost consumat și nu știu ce mă așteaptă.
- Ei, uite și-o piatră foarte albă. Ia s-o înnegresc.
- Înmoi în fum globul pământesc.
- Vorbe pe pereți.
- (tușește) S-a stins lumânarea...
- Fumul... ceara - și ea e pe sfârșite.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu